Dependenta de munca

Cineva mi-a pus cateva intrebari pentru un articol... parte din ele interesante :). m-am distrat raspunzand si mai jos... rezultatul. (romanian this time around...)

Este succesul in cariera = workaholism?

Cu certitudine succesul in cariera nu este echivalent cu “dependenta de munca” sau workaholism! In acelasi timp este adevarat ca este foarte prezent “folclorul” conform caruia cele doua sunt dependente si direct proportionale.

Daca privim din punctul de vedere al angajatului -al individului- succesul profesional consolidat se obtine din echilibrul intre viata personala si cea profesionala. Din perspectiva organizationala “mecanica”, este o alta ecuatie simpla: cu cat mai multe ore de munca cu atat mai mare “productia”.

Dilema eterna de management: organizatia mecanism sau organism?

Este organizatia un mecanism de “exploatat” la maxim de capacitate productiva pentru a genera profit cat mai mare pana in momentul in care uzura il face de nefolosit sau este organizatia un organism viu care trebuie “udat”, tinut la “lumina” si ingrijit constant pentru a da roade si a creste de la an la an, mai lent dar mai sustenabil?

Presiunea vremurilor pe care le traim si rata schimbarilor ne cere de multe ori atat de multa energie pentru prezent incat nu reusim sa mai pastram si pentru a vedea in viitorul pe termen mediu sau lung. E ca si cum am merge cu privirea in jos ca sa nu ne udam pantofii dar ne-am lovi cu crestetul de un indicator pentru ca nu am apucat sa ne uitam si in sus.

In ce masura depinde succesul in cariera de o doza de workaholism?

In aceeasi masura in care depinde nevoia de a incepe o cura de slabire de ceea ce percepem noi ca si “standard de frumusete”!

Exista organizatii care implicit pun o presiune tip “90-60-90” pe angajati: daca nu petreci suficient de multe ore la birou si nu faci sacrificii personale, nu esti “in tipare”. Ceea ce este chinuitor chiar daca ajungi la “dimensiunile” dorite.
Exista organizatii in care poti fi “si grasa si frumoasa” si asta de multe ori te aduce si mai devreme acasa :).
Cele mai consistente si puternice organizatii, rare insa, sunt cele care au capacitatea sa inspire un stil de viata sanatos dar si o convingere interioara puternica in a alege cele mai potrivite metode de a-ti atinge obiectivele! E decizia de a manca mai sanatos pentru ca VREI sa ai mai multa energie nu pentru ca TREBUIE sa ai mai putine kilograme.

Cat de greu este sa faci distinctia intre cei doi termeni?

Din nou, depinde foarte mult de mediul in care lucrezi. Asa cum spuneam, in unele organizatii cultura implica echivalenta dintre cei doi termeni. Si este ca un cerc vicios: intri intr-o organizatie, realizezi ca masura succesului tine de cat de “dependent” poti fi de munca ta, incepi sa acorzi din ce in ce mai mult timp serviciului si asta iti lasa din ce in ce mai putina energie si timp pentru a observa cat de mult ti s-a distorsionat perspectiva! E ca si cum te-ai inchide in casa preocupat sa acoperi fisurile din tencuiala fara a realiza ca din afara, vecinii vad cum casa ta e luata de o alunecare de teren.

Dependenta de munca este in aceeasi masura o cale catre succes cat este dependenta de alcool o cale catre fericire: stare de bine garantata dar cu dureri de cap si riduri premature.

De ce unele companii din Romania incurajeaza workaholismul?

In mare masura datorita presiunilor din mediu si a ratei de schimbare foarte ridicate. Factorii de mai sus genereaza mai departe presiune pe nivelul de efort impus fiecarui angajat, genereaza o doza mare de reactivitate si impiedica indivizii si organizatiile din a mai gasi timp si energie pentru eforturi proactive de anticipare si gandire pe termen mediu si lung.

Un exemplu graitor este cel al unui departament de resurse umane care datorita fluctuatiei foarte mari de personal (“uzura” rapida) este mult prea ocupat cu recrutarea (rezultat pe termen scurt) pentru a mai putea dezvolta angajatii (rezultat pe termen mediu si lung).

Sau altfel spus, suntem intr-o barca in care intra atat de multa apa incat toata lumea este preocupata si epuizata de aruncatul apei peste bord! Consecinta: nimeni nu mai are timp si energie sa peticeasca barca iar capitanul striga enervat ca daca nu muncim mai mult ne scufundam cu totii!