Calatorie in timp...

Sau altfel spus, un alt articol! De gasit aici: http://www.121.ro/content/show_article.php3?article_id=5610 sau mai jos...

Cateodata ma gandesc ca e ceva in neregula cu perceptia pe care o avem despre scoala... sau despre maturizare...

Imi amintesc (destul de vag) ca inainte sa intru la scoala multa lume ma intreba "ce vreau sa ma fac cand voi fi mare?" si la vremea aceea dadeam raspunsuri fundamentate exclusiv pe latura emotionala: "vreau sa ma fac actrita" apoi "vreau sa devin balerina" cand deja incepusem cursurile de balet. Va amintiti si voi perioada asta? E perioada in care majoritatea copiilor iti vor da un raspuns direct din suflet, bazat pe ceea ce ii inspira si ii conecteaza emotional. De cate ori nu ati auzit un "vreau sa ma fac doctor", "vreau sa devin fotbalist", "vreau sa fiu pilot de formula 1" sau "vreau sa ma fac superman" ori "vreau sa devin printesa"? In perioada de care vorbim, vi s-au parut vreodata absurde raspunsurile de mai sus? Ei bine, poate superman sau printesa mai smulgeau cate un zambet dar niciodata, niciodata la varsta aia, nu erau contestate!

Mai clar imi amintesc ziua in care nu am putut sa mai merg la balet! Eram deja la scoala si parea ca prefer sa dansez mai degraba decat sa fac teme. Alerta! Pentru ca scoala era cea mai importanta, bineinteles ca s-a terminat povestea cu baletul si a trebuit sa "ma tin" de scoala! Revin, cred ca e ceva in neregula cu perceptia noastra despre scoala... e momentul in care balerinele trebuie sa se aseze si sa stea cuminti in banca, in care pilotii trebuie sa sa-si adune gandurile si sa demonstreze cel mult intelectual cum forta centripeta te poate destabiliza pe ipotetica pista de curse. E momentul in care fotbalistii tinuti in casa la teme "mor", ca sa se faca ingineri si printesele invata ca doar daca devii contabil ai siguranta zilei de maine.

Ulterior, unii din noi evadeaza! Pilotii de formula 1 sunt IT-isti campioni la nfs si lfs (n.a. need for speed si live for speed- jocuri PC), supermanii au ajuns campioni la World of Warcraft, iar printesele lasa jumatate de salariu lunar in mall ca sa uite de cat de mult s-au indepartat de ceea ce si-au dorit si cat de mult le displace "job-ul". Si aici ajung si la "maturizare"... Definitia mea? Maturizarea este perioada aia ciudata, in care toata lumea incearca sa iti spuna ca trebuie sa ai siguranta zilei de maine si ca iti trebuie o specializare care sa iti dea un post sigur, la o firma mare, cunoscuta. Maturizarea este perioada aceia in care toata lumea din jurul tau stie mai bine decat tine ce ar trebui tu sa faci si cum si cand si de ce! Maturizarea este momentul in care iti uiti visele, cedezi "presiunilor" si te consolezi rational cu ideea ca e normal ceea ce ti se intampla pentru ca li se intampla si multor altora din jurul tau!

Si totusi, ce faci atunci cand, intr-un mare moment de sinceritate, singur cu tine insuti, admiti ca ceea ce faci nu ti se potriveste? Primul sfat? Uita de rational! Vocea aceia interioara care incearca sa te convinga de cat de logic e ceea ce faci, e prima care trebuie sa taca! Numarul doi? Uita de ce vor altii de la tine si aminteste-ti de ce vrei tu de la tine! Ca individ vei fi cu adevarat valoros facand in primul rand ceea ce-ti place tie, ce te energizeaza, ce te pasioneaza si te "aprinde" din interior ca dragostea la prima vedere! Numarul trei? Aminteste-ti ca prea tarziu nu e niciodata azi!

Si ca sa va dau curaj, am sa inchei cu paragraful de admiratie: o admir pe prietena mea Ana, care satula de explorari in joburi cu multe ore de munca si prea putina pasiune, s-a intors la un vis si va termina curand facultatea de design, specializarea fashion marketing! Iar ca recomandari? Mie mi-a prins tare bine acum ceva timp sa citesc Ayn Rand - "The Fountainhead" si s-a completat bine cu Malcom Gladwell -"Blink" (in romana "(S)clipirea").